Ce este sindromul de colon iritabil
Sindromul de colon iritabil este o tulburare funcțională a intestinului: intestinul arată normal la investigații, dar funcționează anormal, cu dureri, balonare și schimbări ale tranzitului. Afectează, potrivit studiilor internaționale, aproximativ 5-10% din populația adultă, de aproape două ori mai frecvent femeile, cu debut, de obicei, înainte de 50 de ani. Nu este o boală gravă, nu duce la cancer și nu scurtează viața, dar poate afecta serios calitatea vieții: programul de lucru, călătoriile, mesele în oraș, viața socială. Mecanismul implică mai mulți factori: sensibilitatea crescută a intestinului la distensie, tulburări ale motilității, comunicarea alterată dintre creier și intestin, modificări ale florei intestinale și, la unii pacienți, o infecție intestinală în antecedente.
Simptomele tipice
Durerea abdominală recurentă, cel puțin o zi pe săptămână, asociată cu defecația: se ameliorează sau se agravează după scaun.
Schimbarea frecvenței scaunelor, mai dese sau mai rare, și a consistenței lor.
Balonarea, senzația de burtă umflată, mai accentuată seara.
Senzația de evacuare incompletă, mucusul în scaun.
În funcție de tipul de tranzit predominant, medicii descriu forma cu diaree, forma cu constipație și forma mixtă, cu alternanță.
Stresul, mesele copioase, anumite alimente și perioada ciclului menstrual agravează frecvent simptomele.
Semnalele de alarmă, care nu țin de colonul iritabil
Diagnosticul de colon iritabil se pune doar după excluderea altor boli, iar anumite semne cer investigații suplimentare, nu tratament simptomatic.
Sângele în scaun sau scaunul negru.
Scăderea în greutate neintenționată.
Debutul simptomelor după 50 de ani.
Anemia, febra, simptomele care trezesc pacientul noaptea.
Istoricul familial de cancer colorectal, boală celiacă sau boli inflamatorii intestinale.
În aceste situații, medicul de familie trimite la gastroenterolog pentru analize, iar colonoscopia devine necesară.
Diagnosticul și investigațiile uzuale
Criteriile folosite internațional, numite criteriile Roma, definesc sindromul pe baza simptomelor și a duratei lor.
Analizele de bază: hemoleucograma, proteina C reactivă, testele pentru boala celiacă, calprotectina fecală, care arată inflamația intestinală, și testul de sânge ocult în scaun.
La pacienții sub 45-50 de ani, fără semnale de alarmă și cu analize normale, diagnosticul se pune adesea fără colonoscopie.
Consultul de gastroenterologie, cu bilet de trimitere, e decontat în sistemul public, iar în privat costă frecvent 250-450 de lei.
Alimentația, primul pas de tratament
Mesele regulate, fără sărirea meselor și fără porții foarte mari, reduc simptomele la mulți pacienți.
Reducerea alimentelor care produc gaze: fasolea, varza, ceapa crudă, băuturile carbogazoase.
Fibrele solubile, din ovăz sau din suplimente de psyllium, ajută în special forma cu constipație, în timp ce tărâțele de grâu, bogate în fibre insolubile, agravează adesea balonarea.
Dieta cu conținut redus de FODMAP, un grup de carbohidrați fermentabili prezenți în lactoză, fructoză în exces, ceapă, usturoi, grâu, anumite fructe și leguminoase, a demonstrat în studii ameliorarea simptomelor la aproximativ 50-75% dintre pacienți.
Dieta se face în etape: eliminare timp de 4-6 săptămâni, apoi reintroducere treptată, pentru identificarea alimentelor problematice. Ideal, sub îndrumarea unui dietetician, pentru că eliminarea prelungită a multor alimente sărăcește dieta și flora intestinală.
Cafeaua, alcoolul și mâncărurile foarte condimentate sau prăjite agravează simptomele la mulți pacienți.
Tratamentele medicamentoase
Antispasticele reduc durerea și crampele.
Pentru forma cu diaree, medicamentele care încetinesc tranzitul, luate la nevoie.
Pentru forma cu constipație, laxativele osmotice și, în formele rezistente, medicamente specifice, prescrise de gastroenterolog.
Antidepresivele în doze mici, folosite nu pentru efectul asupra dispoziției, ci pentru efectul asupra sensibilității intestinului, au dovezi bune în formele cu durere persistentă.
Unele probiotice au arătat beneficii modeste, cu variații mari între tulpini. Un tratament de probă de 4 săptămâni, cu oprire dacă nu ajută, este abordarea recomandată de multe ghiduri.
Uleiul de mentă, în capsule gastrorezistente, reduce durerea la o parte dintre pacienți.
Legătura dintre intestin și creier
Stresul cronic, anxietatea și depresia sunt mai frecvente la pacienții cu colon iritabil, iar relația funcționează în ambele sensuri.
Terapia cognitiv-comportamentală și hipnoterapia țintită pe intestin, practicată de terapeuți formați, au dovezi solide în studii clinice, cu efecte care persistă după încheierea terapiei.
Mișcarea regulată, 30 de minute de activitate moderată în majoritatea zilelor, și somnul suficient reduc intensitatea simptomelor.
Un jurnal de 2-4 săptămâni, cu mesele, simptomele, stresul și somnul, ajută la identificarea declanșatorilor personali.
Colonul iritabil apărut după o gastroenterită
O parte dintre pacienți pot indica, cu precizie, momentul în care au început simptomele: o toxiinfecție alimentară, o gastroenterită în vacanță, o infecție intestinală severă. Studiile arată că aproximativ 10% dintre persoanele care trec printr-o gastroenterită bacteriană dezvoltă, ulterior, simptome de colon iritabil, iar riscul e mai mare după infecțiile severe și la femei. Forma apărută după infecție, numită de medici postinfecțioasă, are, de regulă, o evoluție mai favorabilă decât celelalte, cu ameliorare treptată în câteva luni sau ani, la o parte importantă dintre pacienți. Pentru călătoriile în țările cu risc de diaree a călătorului, igiena alimentară, apa îmbuteliată și evitarea alimentelor crude reduc atât riscul infecției, cât și pe cel al simptomelor persistente de după.
Traiul de zi cu zi
Pacienții cu forma cu diaree planifică adesea călătoriile după toaletele de pe traseu. Mesele mici înainte de drum și medicamentele luate preventiv, la recomandarea medicului, reduc anxietatea.
Simptomele variază în timp: perioade bune alternează cu perioade dificile. Scopul tratamentului e controlul, nu vindecarea definitivă.
