Pietrele la fiere sunt foarte frecvente și, de cele mai multe ori, liniștite

Vezica biliară e un mic sac, cât o pară, așezat sub ficat. Are 7-10 centimetri lungime și ține 30-50 de mililitri de bilă, în vreme ce ficatul produce zilnic între 500 și 1.000 de mililitri. Ea depozitează bila, lichidul verzui produs de ficat, și o eliberează în intestin atunci când mâncăm ceva gras, ca să ajute la digestie. Uneori, bila se concentrează prea mult, iar din ea se depun cristale, care cresc în timp, de la mărimea unui bob de nisip la cea a unei mingi de golf.

Aproximativ 10-20% dintre adulții din Europa au pietre la fiere. Cei mai mulți nu află niciodată. Pietrele sunt descoperite întâmplător, la o ecografie făcută pentru altceva, și în 4 cazuri din 5 nu dau niciun simptom toată viața.

Cine le face

Cele mai multe pietre sunt formate din colesterol. Medicii au o regulă de memorare a factorilor de risc, cu inițialele unor cuvinte englezești: femeie, în jurul vârstei de 40 de ani, cu sarcini și cu kilograme în plus. Hormonii feminini cresc cantitatea de colesterol din bilă, de aceea femeile le fac de 2-3 ori mai des decât bărbații.

Mai sunt câțiva factori, mai puțin cunoscuți. Slăbirea foarte rapidă, prin diete drastice ori după operații pentru obezitate, crește mult riscul, fiindcă ficatul scoate atunci mult colesterol în bilă. La fel, postul prelungit și mesele sărite, care lasă bila să stagneze în vezică ore întregi. Diabetul, unele medicamente și ereditatea completează lista.

Colica biliară

Simptomele apar când o piatră astupă, pentru scurt timp, ieșirea din vezică. Durerea e puternică, constantă, nu în valuri, și se simte în partea dreaptă, sus, sub coaste, ori în capul pieptului. Iradiază adesea spre spate și spre umărul drept. Vine, de obicei, la 1-2 ore după o masă bogată ori seara și noaptea, ține între o jumătate de oră și câteva ore și se termină când piatra se desprinde. Poate fi însoțită de greață și vărsături. Între crize, omul se simte bine. Mulți o confundă cu gastrita, cu refluxul ori chiar cu o problemă de inimă. Diferența o face ecografia abdominală, investigația simplă, nedureroasă, care vede pietrele în câteva minute.

Complicațiile care cer urgențe

O colică ce nu trece după 5-6 ore ori care vine cu febră și frisoane sugerează inflamarea vezicii, numită colecistită, care se tratează în spital. Dacă o piatră iese din vezică și se blochează în canalul care duce bila spre intestin, apare icterul: pielea și albul ochilor se îngălbenesc, urina devine închisă la culoare, ca berea neagră, iar scaunul se decolorează. Combinația de icter, febră și durere e o urgență. A treia complicație serioasă e inflamația pancreasului, provocată de o piatră care astupă ieșirea comună a canalelor. Durerea e foarte puternică, în bară, sus, în tot abdomenul, cu vărsături repetate.

Pietrele fără simptome se lasă de obicei în pace

Descoperirea întâmplătoare a unor pietre la ecografie nu înseamnă automat operație. Pentru cei fără niciun simptom, recomandarea obișnuită e supravegherea. Riscul ca pietrele să dea vreodată probleme e mic, de aproximativ 1-2% pe an. Excepțiile, la care medicul propune operația și fără dureri, sunt pietrele foarte mari, peretele vezicii modificat ori anumite situații speciale.

Operația laparoscopică, dizolvarea pietrelor și curele de pe internet

Cine a avut o colică are, însă, șanse mari să mai aibă. Tratamentul standard e îndepărtarea vezicii biliare. Astăzi se face laparoscopic: tehnica, folosită pentru prima dată între 1985 și 1987, în Germania și în Franța, a înlocuit aproape complet operația clasică, cu tăietura de 10-15 centimetri sub coaste. Prin 3-4 incizii mici, de 0,5-1 centimetru, chirurgul introduce o cameră și instrumente subțiri și scoate vezica cu pietre cu tot.

Spitalizarea durează, de obicei, 1-2 zile, iar revenirea la activitățile obișnuite, 1-2 săptămâni. Cicatricile sunt abia vizibile după câteva luni.

Fără vezică, bila curge direct din ficat în intestin, continuu, nu doar la masă. Cei mai mulți oameni nu simt nicio diferență. O parte au, câteva săptămâni ori luni, scaune mai moi după mesele foarte grase, efect care se reduce de obicei cu timpul.

Există un medicament care dizolvă, în unele cazuri, pietrele mici de colesterol, dar tratamentul durează luni și ani, funcționează doar la o parte dintre pacienți, iar pietrele revin des după oprire. E rezervat cazurilor în care operația nu se poate face.

Curele populare, cu ulei de măsline și suc de lămâie băute seara, după o zi de post, sunt prezentate ca o metodă de „eliminare a pietrelor”. A doua zi, în scaun apar niște bile verzi, moi, pe care oamenii le iau drept pietre. Analizele lor au arătat că sunt, de fapt, săpun format în intestin din uleiul înghițit și din sucurile digestive. Pietrele adevărate rămân la locul lor. Mai rău, o cantitate mare de grăsime luată dintr-odată poate declanșa exact colica ori împinge o piatră în canal.

Ce ajută la prevenție

Câteva obiceiuri reduc riscul de formare a pietrelor și de declanșare a colicilor la cei care le au deja. Mesele regulate, 3 pe zi, fără înfometări lungi. Slăbitul lent, de cel mult un kilogram pe săptămână, nu prin diete de șoc. Mișcarea zilnică, fibrele din legume, fructe și cereale integrale.

Pentru cei care au pietre și fac colici, mesele mai mici, cu mai puține grăsimi prăjite, rare și abundente, răresc crizele până la operație. Dieta strictă, fără nicio grăsime, nu e nici necesară, nici utilă pe termen lung, fiindcă o vezică ținută mereu inactivă concentrează și mai mult bila.